De vreo doua saptamani, eu si Anca, ” varstnicele” biroului, ne-am impus punctul de vedere si am fixat radioul pe 96.9 FM, adica pe GOLD FM. Ne saturaseram de Radio ZU, favoritul lui Petrus. Prea repetau la nesfarsit melodiile astea moderne, pe care mintea mea obosita si stresata de femeie de 40 de ani, desi le rejecta pe de o parte, pe de alta parte le fredona cand ti-era lumea mai draga.
Ei bine, de vreo doua saptamani, in sfarsit ascultam si noi MUZICA, spre disperarea lui Petrus. Vorba Ancai : “Asta-i muzica ce-mi place, o ascult ca n-am ce face.”
Angela Similea, Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Dan Spataru, Gica Petrescu, ABBA, SHORTS, Toto Cutugno, Julio Iglesias si multe alte astfel de “vechituri”. Muzica cu care am crescut, muzica pe care o fredonam in oglinda, cu un spray in mana pe post de microfon si cu tocurile maica-mii in picioare, muzica pe care visam la “printul meu pe cal alb”, muzica pe care dansam “bluzuri” la bairamurile ce durau maxim pana la ora 23.
Astazi, pe langa “ Lalele, lalele “, “ Fata draga “, “ The winner takes it all”, “Time of my life – Dirty Dancing”, “Cel mai frumos tango din lume”, am ascultat o melodie foarte draga sufletului meu:
“Scrisoare de bun ramas” – Mircea Baniciu si Pasarea Colibri
http://www.youtube.com/watch?v=0DgyqyFeqAQ
“Iubito cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos cine-a gresit,
Cine-a iubit cine-a gresit,
Cine-a facut spre noapte primul pas,
Cine-a plecat din joc cine-a ramas,
Cine si-a smuls peretii rand pe rand,
Cine s-a intors mereu cu ziua in gand.
Cine-a pierdut cine-a castigat,
De toate-nlantuit sau dezlegat,
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt,
Sub cerul prea strain si-nalt.”
P.S. Sper sa nu citeasca Diana mea acest post… Ma voi simti “penibila”… :)))