La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta!

   Mamicutica mea, care imi dadea apicutica si imi lua pantofiori cu lira, azi faci 40 de ani si piticania aia mica ce nu era in stare sa mearga la balet a crescut odata cu tine. Zic eu ca anii care au trecut ne-au invatat cum sa traim impreuna, tu sa lasi la o parte ideile cu motul in varful capului si pantofii aia deosebiti, iar eu sa las ideile de copil mic si neadaptat (cum ar zice cineva), gen „Ma cheama Fernandooo!”.:))

   Nu stiu daca iti amintesti, dar mai demult aveam de gand sa ne facem niste „caiete de recunostinta”. Tu incepusesi deja, insa eu m-am gandit multa vreme la ce as putea sa scriu, si asta pentru ca am prea multe lucruri pentru care sa fiu recunoscatoare. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu am decat lucruri pentru care sa multumesc. In primul rand lui Dumnezeu ca am asa o mama, apoi tie ca m-ai crescut si m-ai educat astfel, chiar daca tu probabil nu ai avut norocul meu. Cred ca nu iti imaginezi cat pot sa ii multumesc lui Dumnezeu ca esti asa, mai ales privind in jurul meu la alte relatii mama-fiica, asa cum ti-am mai povestit.

   Iti multumesc ca ne-ai crescut de mici, si pe mine si pe Andrei, in adevar. Acum, nu pot sa concep ideea de minciuna, mai ales fata de tine, iar asta mi se pare un lucru extraordinar. Ne-ai educat in asa fel incat sa ajungem OAMENI, cum spui tu mereu, sa ne descurcam in orice situatie, sa putem comunica cu oricine. Ne-ai invatat sa iertam, sa nu uram, sa nu judecam. Nu ne-ai citit povesti (nu ca am fi vrut), insa ai fost deschisa mereu cu noi iar noi am invatat de mici cum este lumea, nu am trait ca alti copii paraleli cu realitatea. Zic eu ca asta ne-a ajutat, mai ales pe mine, sa ma maturizez si sa-mi dau seama cam ce vreau de la viata asta si cum sa ma descurc. Presupun ca daca ne ascundeai anumite lucruri era in dezavantajul nostru, asa am putut vedea totul cu alti ochi. Ne-ai oferit mereu ce era mai bun, ne-ai crescut in cele mai bune conditii. Ne-ai invatat ce inseamna familia, mergand mereu in vizite pe la rude, comunicand, petrecand sarbatorile in spiritul asta. Ne-ai invatat ce este prietenia adevarata. Pentru mine, cred ca stii ca esti ca un fel de mama-prietena, si asta pentru ca, asa cum spuneam mai sus, ai fost mereu deschisa si sincera, si am stiut mereu ca orice ar fi ma pot baza pe tine. Nu stiu cat conteaza la astia 16 ani ai mei, insa si tu te poti baza pe mine. Nu stiu cat am reusit pana acum, insa am incercat mereu sa te inteleg si sa te ajut macar cu un sfat sau o parere.

   Datorita si tie am invatat ce este credinta, iar acest lucru este foarte important, pentru ca, din nou, nu stiu cati copii au sansa de a fi crescuti si educati intr-un astfel de mediu. Ne-ai invatat de mici ca seara, dupa ce ne luam Zimafluor-ul sa ne facem rugaciunea. Si uite ca astazi ne rugam si pentru tine.

   Nu stiu cata contributie ai avut tu la formarea personalitatii mele, insa stiu sigur ca mereu m-ai influentat in mod pozitiv. M-ai lasat sa ma dezvolt singura, sa-mi aleg singura hainele, sa-mi definesc gusturile, chiar daca in sufletul tau iti doreai sa mai port pantofi cu lira si motul asortat cu hainele.:)) Mi-ai insuflat mereu dorinta de a fi printre cei mai buni, in orice. Asa am invatat sa ma lupt, sa ma descurc, insa fara sa uit ca in primul rand sunt OM. Mereu cand aveam rezultate bune eram fericita ca stiam ca ajung acasa si iti spun si tu o sa fii mandra de mine. Cand am intrat prima la liceu, la liceul in care ai invatat si tu, nu stiu cat m-am bucurat pentru asta, cat pentru faptul ca erai mandra de mine si ca te laudai peste tot.

   Imi place de tine ca ai stiut mereu sa te distrezi, sa glumesti, sa iei ce este mai bun de la viata. Nu o sa uit niciodata petrecerile de la Valcele, gratarele, nenumaratele plimbari la Curtea de Arges. De vesnicele surprize nu mai spun.

   Imi spuneai de curand ca ti-ar placea ca cineva sa-ti faca si tie o caracterizare, asa cum le faci tu prietenilor tai pe blog. Din moment ce te cunosc mai bine ca oricine, cred ca as putea sa-ti fac si biografia.:)) Dar cred ca e de ajuns sa spun ca esti mama perfectiunii, nu?:))

   Cum spunea si M., te admir pentru faptul ca poti sa treci peste toate cu zambetul pe buze, pentru caracterul pe care il ai, pentru faptul ca esti o femeie puternica, dar si sensibila in acelasi timp.

   Chiar daca probabil mandria mea nu ma lasa sa-mi arat emotiile mereu, tu ma cunosti si chiar daca nu ma dai de gol, iti dai seama de fiecare data ce se intampla cu mine. Iti multumesc pentru tot ce am scris mai sus si pentru tot ce nu am avut inspiratie sa scriu dar tu stii deja. Imi doresc sa fim asa apropiate mereu.

   Te iubesc!